Carcinogeneza de origine alimentara

Autor: Delia Vladu

Maladia canceroasa apare sub actiunea combinata a diversi factori endogeni (varsta, sex, factori genetici, boli preexistente etc.) si factori de mediu. Factorii de mediu contribuie in proportie de 60-90% la aparitia neoplasmelor.In cadrul acestora, alimentatia pare a avea un rol hotarator in aparitia si evolutia tumorilor maligne. Se estimeaza ca peste 50% din cazurile de cancer la femei si 1/3 la barbati s-ar datora factorilor nutritionali. Rolul alimentatiei in aparitia tumorilor maligne este determinat de cantitatea mai mare a factorilor cancerigeni introdusi in organism pe cale digestiva comparativ cu celelalte cai de patrundere (piele si plamani).
Caracteristic pentru produsele alimentare este faptul ca ele sunt consumate pe parcursul intregii vieti, expunand astfel organismul contactului indelungat cu substantele cancerigene. Acestea, ingerate chiar in doze mici, pot deveni nocive, intrucat actiunea cancerigena se cumuleaza, efectul malign putand sa apara dupa o perioada de mai multi ani.

Factori alimentari implicati direct in aparitia tumorilor maligne

Substantele chimice prezente in alimente si implicate direct in aparitia tumorilor maligne sunt reprezentate de: aditivii alimentari (coloranti, aromatizanti etc.), contaminantii alimentari (pesticide, insecticide, clorura de vinil etc.), substante poluante provenite din mediu (in special hidrocarburile aromatice policiclice) si substantele cancerigene existente in mod natural in alimente. In cadrul ultimelor doua categorii de substante, sunt incluse nitrozaminele, considerate a fi cel mai mare grup de agenti cancerigeni
Majoritatea substantelor chimice implicate in procesul de malignizare, sunt de fapt precancerigene‚ ele fiind de fapt incapabile sa initieze degenerarea maligna in forma lor initiala. De abia dupa activarea lor la nivel hepatic, dar si in alte organe, devin apte pentru a interveni in initierea bolii canceroase.
O categorie mai restransa de substante cancerigene nu necesita activare metabolica sau formeaza spontan, pe cale neenzimatica, produsi de descompunere extrem de reactivi.
Necesitatea activarii metabolice explica specificitatea de tesut a unor produsi cancerigeni, care pare sa fie in legatura cu localizarea sistemelor enzimatice de activare a precarcinogenilor. Momentul esential al degenerarii maligne pe cale chimica este interactiunea substantelor cancerigene activate cu factorii celulari implicati in replicarea celulara pe care astfel o perturba.

Daca fenomenele represive se dovedesc ineficiente, celula incepe sa se multiplice necontrolat intrand intr-o faza de dezvoltare ireversibila.
Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate produselor alimentare cu scopul de a le imbunatati sau mentine valoarea nutritiva (ex. antiseptice, conservanti, antioxidanti), de a le face mai gustoase (ex. aromatizante), de a le face mai atractive pentru consumatori (ex. coloranti) sau pentru a ameliora desfasurarea proceselor tehnologice (ex. emulsionanti).
Dintre antisepticele utilizate in industria alimentara, dietilpirocarbonatul a fost folosit drept conservant pentru sucurile de fructe, vin si bere, dar pentru ca a prezentat efecte cancerigene, a fost interzis.
Pentru marirea randamentului in carne, in unele tari se administreaza animalelor hormoni estrogeni care se regasesc in carnea de consum. Dietilstilbestrolul, estrogen folosit in mod curent in zootehnia tarilor industrializate, este suspectat de a exercita efecte cancerigene.
Tinand cont de riscul degenerarii prin utilizarea de aditivi, orientarea pe plan international este ca folosirea lor sa se faca pe principiul substantelor admise in urma unor examene toxicologice existente. In functie de rezultatele obtinute se stabilesc dozele zilnice admisibile.

Contaminantii alimentari sunt substante chimice foarte variate ca structura si provenienta, care nu sunt adaugate intentionat produselor alimentare. O parte din acestia dovedesc proprietati cancerigene (ex. clorura de vinil, pesticidele, micotoxinele etc.).

• Clorura de vinil este utilizata industrial in fabricarea maselor plastice. Foliile de policlorura de vinil sunt folosite in industria alimentara pentru ambalarea produselor. In procesul de fabricare a policlorurii de vinil in materialul plastic rezultat ramane o anumita cantitate din moleculele de baza ale policlorurii de vinil (monomeri). Acestea pot insa migra din peliclula din ambalaje in produsul alimentar. In conditiile in care continutul in monomer al policlorurii de vinil nu depaseste 20ppm se considera ca riscul de contaminare a produselor alimentare este neglijabil si nu se contraindica utilizarea acestui material la ambalarea alimentelor. Daca normele admise sunt depasite considerabil apar tumori hepatice
• Pesticidele, intrebuintate in agricultura, pot fi ingerate ca reziduuri o data cu alimentele provenite din culturile vegetale. Ele au potential cancerigen. Dintre pesticidele cu evidente efecte cancerigene mentionam: 2-acetilmetilfluren, metoxicor, 3-amino-1, 2, 4-triazol, hidrazida maleica, tioureea, tiouracilul, tioacetamina. Ele au fost scoase din practica agricola. De asemenea, lindanul este considerat ca fiind un compus cancerigen. In prezent, desi se estimeaza ca insecticidele organoclorurate au actiune procancerigena slaba, totusi, tinand cont de faptul ca acestea se stocheaza in tesutul adipos si se metabolizeaza lent, ele reprezinta un pericol cancerigen potential pentru organismul uman daca ating in acesta concentratii anormale.
• Micotoxinele sunt produsi de metabolism ai fungilor ce pot contamina frecvent alimentele. Unele dintre ele (mai ales aflatoxinele) se dovedesc a avea certe efecte cancerigene in special la nivelul ficatului si al stomacului.

Hidrocarburile policiclice aromatice(HPA)

Iau nastere din arderea incompleta a combustibililor solizi sau lichizi. Acestea au fost identificate in numeroase produse alimentare (carne afumata sau fripta, paine, legume, fructe, margarina, uleiuri vegetale, cafea, bauturi alcoolice). Concentratiile cele mai mari au fost gasite in produsele afumate, intens prajite (cafea, inlocuitori de cafea) si, in general, in alimentele care au suferit tratamente termice mai mari de 350C.
Dintre hidrocarburile policiclice aromatice cel mai ridicat potential cancerigen il are 3 - 4 benzpirenul. El este utilizat ca indicator al poluarii alimentelor cu HPA.
Urmele de HPA din alimentatie nu ar constitui un risc apreciabil pentru instalarea tumorilor maligne.
Mentionam ca asocierea alimentelor bogate in HPA cu alcool favorizeaza penetrarea substantelor cancerigene prin mucoasa digestiva.

Substantele cancerigene prezente natural in alimentatie

• Cicazina este o substanta izolata din fructele arborelui de paine. Sub actiunea enzimelor bacteriene din intestin este transformata in precursori cancerigeni.
• Alcaloizii pirolizidinici, proveniti din speciile de plante Senecio, Crotalaria si Heliotropium sunt considerati potentiali ai malignizarii indusa de alimente la oameni.
• Glicozidul sinigrinina, prezent in hrean si mustar, se poate transforma in alchilizotiocianat, dovedit a avea actiune cancerigena. Se estimeaza ca influenta maligna a substantelor naturale cancerigene se exercita la concentratii mari ale acestora. Astfel, studii experimentale facute cu cisteina (aminoacid prezent natural in unele alimente) au aratat ca in concentratii de 10-1 apar efecte cancerigene, modificari absente insa in concentratii de 10-2 - 10-3. O comportare asemanatoare se inregistreaza si in cazul argininei si valinei.
• Cafeina, desi a dovedit in vitro efecte cancerigene, totusi in vivo nu a mai prezentat aceleasi consecinte. Tinand insa cont de rezultatele experimentale si de faptul ca traverseaza usor placenta avand tendinta a se acumula fetal, se recomanda femeilor insarcinate sa micsoreze consumul de cafea. Utilizarea acesteia ar fi limitata si prin prisma substantelor cancerigene rezultate prin procesul de prajire (hidrocarburi aromatice policiclice, pirolizate ale proteinelor, grasimilor si glucidelor). Mai multi autori considera ca proportia de cancer pancreatic potential atribuita consumului de cafea este de peste 50%[2].

Nitrozaminele

Sunt substante cancerigene introduse in organism o data cu produsele alimentare ce le contin, insa pot fi sintetizate si la nivelul tubului digestiv.
Nitrozaminele se formeaza din combinarea nitritilor cu aminele. Nitritii alimentari provin din ingrasaminetele chimice, din folosirea apei bogata in nitriti si din adaosul la preparatele de carne si peste a nitritilor, in scopul pastrarii culorii alimentelor. Ei nu prezinta reactie cancerigena.
Aminele rezulta din proteine, aminoacizi si fosfolipide. Se apreciaza ca organismul uman ingera zilnic, prin alimente, pana la 100 mg amine.
Formarea in afara organismului a nitrozaminelor poate avea loc atat in cursul pastrarii alimentelor, cat si in timpul prelucrarii lor prin diferite procedee. Daca alimentele contin cantitati mari de nitriti, pentru formarea nitrozaminelor este necesara si prezenta bacteriilor cu activitate nitrat-reductazica. Unele studii apreciaza ca sinteza nitrozaminelor in alimente necesita prezenta unor cantitati de nitriti care sa depaseasca 1mg/Kg produs.
Sinteza nitrozaminelor este dependenta de durata pastrarii alimentelor (cu cat durata este mai mare, cu atat cantitatea nitrozaminelor formate creste), de temperatura de prelucrare termica (temperaturile ridicate peste 1000C intensifica formarea nitrozaminelor; de aici rezulta riscul carcinogen mai mare pentru populatiile care consuma preparate din carne prajita) si de gradul de aciditate al produsului (viteza se sinteza a nitrozaminelor creste cu reducerea aciditatii alimentelor).

Cantitati decelate in alimente sunt adesea sub 10 micrograme/Kg.
Sinteza nitrozaminelor la nivelul tubului digestiv se desfasoara in principal la nivelul stomacului, unde mediul acid este prielnic procesului de nitrozare. La nivel intestinal, chiar daca pH este apropiat de neutru sau in anumite conditii alcalin, procesul de nitrozare poate continua sub actiunea catalitica a florei microbiene.

Sinteza in organismul uman a nitrozaminelor este influentata de coexistenta in tubul digestiv a diverselor substante cu rol de accelerare sau de franare asupra acestui proces. Dintre substantele care promoveaza sinteza, mentionam alcoolul, piridoxina (Vitamina B6), tiocianatii, fosfatii etc. procesul este insa inhibat de Vitamina C, cisteina, glutation, alanina, glicina, vitamina A si de unii antioxidanti alimentari.
Prezenta nitrozaminelor in organismul uman reprezinta un factor de risc cert pentru aparitia si dezvoltarea maladiei canceroase. Ele sunt nocive chiar in doze mici exercitand un efect de sumatie nu prin acumularea dozelor, ci a consecintelor acestora. Concentratiile scazute administrate in timp indelungat, sunt mai active decat dozele mari consumate o singura data [1].
Degenerarea maligna sub actiunea nitrozaminelor are loc indeosebi la nivelul tubului digestiv. Studii epidemiologice facute la grupele de populatii cu aport mare de nitriti (sub actiunea nitrat-reductazica a bacteriilor se transforma in nitriti) au aratat o crestere in randul acestora a cancerului esofagian, gastric, colonic si hepatic [2].

Factori alimentari implicati indirect in aparitia tumorilor maligne

Cancerul indus alimentar se poate instala indirect, fara ca factorii nutritivi avizati sa aiba proprietati cancerigene. Acest lucru se realizeaza cel mai adesea prin cresterea consumului de grasimi si proteine, prin ingestia ridicata de alcool, prin scaderea aportului de fibre alimentare si a diversilor micronutrienti (vitamina C, A, E, B2, B6, acid pantotenic, fier, iod).

Cresterea aportului de grasimi.

Favorizeaza aparitia bolii maligne prin stimularea producerii de precursori cancerigeni, prin modificarea florei microbiene intestinale si a activitatii ei metabolice, prin schimbarile induse in profilul hrormonal si prin cresterea disponibilitatii de peroxizi cu potential malignizant rezultati in urma preluarii si depozitarii grasimilor alimentare.
Consumul ridicat de grasimi se insoteste de cresterea productiei de acizi biliari si colesterol. Acestia au potential carcinogen, fapt sustinut de numeroase argumente: atat acizii biliari, cat si colesterolul sunt structural asemanatori cu hidrocarburile policiclice aromatice; pot fi convertiti pe cale chimica intr-un agent cancerigen foarte puternic (20-metilcolantren); unii acizi biliari produc experimental tumori la locul injectarii; alti acizi biliari potenteaza efectul cancerigen al unor nitrozamine; aromatizarea completa a nucleului acizilor biliari sub actiunea florei microbiene realizeaza un metabolit cancerigen extrem de puternic.
In afara aspectelor mentionate se pare ca excesul alimentar de grasimi din uleiuri duce la inhibarea raspunsului limfocitar fata de celulele maligne favorizandu-le astfel proliferarea maligna.

Aportul ridicat de grasimi stimuleaza, de asemenea, dezvoltarea florei microbiene anaerobe. Se pare ca in regiunile cu risc crescut pentru cancer colonic raportul dintre bacteriile anaerobe si cele aerobe este marit.
Alimentatia bogata in grasimi si carne stimuleaza totodata activitatea enzimatica a florei microbiene, corelata cu aparitia de substante cu potential cangerigen.
Cresterea consumului de grasimi favorizeaza aparitia de schimbari in profilul hormonal al pacientilor. Este vorba de cresterea concentratiei sanguine a estronei (foliculina) in urma activitatii de sinteza desfasurata in tesutul adipos (elaborarea este cu atat mai pronuntata cu cat grosimea stratului adipos este mai semnificativa; grosimea stratului adipos se coreleaza cu aportul de grasimi alimentare), cat si la nivelul corticosuprarenalei, unde androstendionul local este transformat in estrona la femeile obeze aflate la menopauza.
Modificarea aspectului hormonal prin prisma celor mentionate mareste riscul pentru cancerul de san sau de uter.

Excesul de proteine alimentare

Favorizeaza aparitia bolii canceroase prn urmatoarele mecanisme: creste disponibilitatea de amine, care cuplate cu nitritii formeaza nitrozamine cancerigene; consumul crescut de carne implica concomitent cresterea ratiei lipidice, intrucat grasimile sunt asociate carnii atat ca componente vizibile, dar si invizibile (reprezinta pana la 35% din valoarea nutritiva a carnii) - rolul excesului lipidic in malignizarea indirecta a fost mentionat anterior; proteinele animale furnizeaza triptofan, care favorizeaza actiunea cancerigena prin metabolitii sai. Actiunea florei microbiene intestinale asupra disponibilitatii mari de aminoacizi alimentari duce la cresterea numarului de produsi cu actiune cancerigena asupra colonului; alaturi de alimentatia bogata in grasimi, excesul proteic favorizeaza dezvoltarea florei microbiene anaerobe corelate cu elaborarea produsilor cancerigeni. Nu trebuie uitat ca prin procesele de prelucrare termica a preteinelor se formeaza uneori produsi de piroliza ai triptofanului (Trp-P-1 si Trp-P-2) cu proprietati cancerigene dovedite experimenta [2].
Statistic s-a evidentiat ca numarul cazurilor de cancer la muncitorii din industria carnii este mai mare decat media de cazuri la nivelul intregii populatii.

Alcoolul

Intervine direct in instalarea maladiei canceroase prin profundele dezechilibre nutritionale pe care le antreneaza (apar deficiente indeosebi de vitamine si minerale cu rol in protectia anticancerigena), prin facilitarea ca solvent a transportului cancerigenilor prin membranele celulare, prin actiunea iritanta asupra tesuturilor. Este posibila, totodata, coexistenta unor substante cancerigene provenite din materia prima sau din prelucrarea industriala.

Deficienta fibrelor alimentare

Fibrele alimentare sunt componente ale vegetalelor ce nu pot fi supuse digestiei in intestinul subtire. Unele din ele pot fi degradate in intestinul gros. Consumate in cantitate redusa favorizeaza aparitia cancerului de colon. S-a remarcat ca numarul bolnavilor de cancer colonic din tarile industrializate comparativ cu numarul celor din tarile in curs de dezvoltare este mult mai mare. Explicatia ar fi data in parte de consumul mai pronuntat de fibre alimentare in tarile slab industrializate. Se pare ca aportul crescut de fibre ar putea chiar limita actiunea cancerigena indirecta a altor principii nutritive.
Mecanismele prin care consumul redus de fibre alimentare favorizeaza aparitia cancerului colonic sunt multiple: scade viteza de tranzit intestinal, creste ponderea florei microbiene anaerobe, se reduce pierderea fecala de grasimi si proteine. Viteza de tranzit intestinal este mai mica la cei cu consum scazut de fibre vegetale, intrucat acestea intervin in cresterea volumului fecal si in stimularea receptorilor intestinali, avand drept consecinta stimularea evacuarii fecale. Cu cat tranzitul este mai incetinit, cu atat contactul dintre substantele cancerigene si peretele intestinal este mai prelungit, crescand astfel riscul initierii degenerescentei maligne.

Reducerea aportului fibrelor alimentare in favorarea grasimilor si proteinelor animale stimuleaza crearea unei densitati intestinale mai mari pentru germeni anaerobi in dauna aerobilor. Dupa cum am mai mentionat, cresterea raportului anaerobi/aerobi favorizeaza malignizarea intestinala. Pe de alta parte, scaderea aportului de produse celulozice scade aciditatea intestinala favorizand dezvoltarea florei microbiene implicate in metabolizarea acizilor biliari in produsi cancerigeni.
Micsorarea consumului de fibre alimentare creste disponibilitatea de acizi biliari pentru flora microbiana intestinala (acizii biliari nu mai sunt absorbiti de substratul celulozic si eliminati prin fecale), care-i poate transforma in anumite conditii in substante cancerigene sau procancerigene. De asemenea, are loc reducerea excretiei fecale de grasimi si substante azotate, ceea ce favorizeaza indirect procesul de malignizare.

Deficientele anumitor micronutrienti

Favorizeaza prin mecanisme variabile procesul de carcinogeneza. Astfel, carenta de iod inlesneste aparitia cancerului tiroidian, iar carenta de vitamina B2 a cancerului cavitatii bucale, laringelui si esofagului. De asemenea, carenta de vitamina A favorizeaza constituirea cancerului gastric, deficienta de piridoxina a cancerului hepatic etc.

NOTA:

Acest articol este preluat din cartea "Alimentatia omului sanatos si bolnav", aparuta in Editura Academiei, 2005 sub coordonarea Conf. Univ. Dr. Maria Mota, Sefa Centrului Clinic de Diabet Nutritie Boli Metabolice Dolj,
Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova

Drepturile de autor apartin in totalitate autorilor acestei carti.