|
||||||||||||||||
Prima pagina
|
Articole
|
Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile
extraordinare ale mierii - medicament si aliment pretios in acelasi timp
- sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie.
Mierea se asimileaza foarte usor de catre
organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul
de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele
B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni,
acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului
- in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea
functiilor organismului uman.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste
tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile
gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu
in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad
este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant
si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea
de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de
stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva
durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila
in bronsite si boli de stomac.
Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de
livada
(de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale.
Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si
in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative. Mierea
este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent
tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar
si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita dimineata,
cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de
prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si
digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si
gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care
se dizolva.
Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul,
veninul de albine si ceara - contribuie la intarirea organismului, astfel
incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate
orice afectiune.
Laptisorul de matca se stie ca
are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere.
Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului,
reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea
insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.
Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.
Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.
Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.
Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului
de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata
inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest
sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza,
printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament.
La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul
religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea
de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie
in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale:
antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv.
Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele
lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate,
cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride
vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea
un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi,
in vindecarea ranilor si a plagilor.
In
epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte
produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc.,
ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea,
ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole
derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea
nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele
vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului
gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa
care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea
este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest
caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa
fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de
nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie
de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000)
poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint
determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea
florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.
Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza
si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism,
se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la
suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta
glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide
(aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza).
La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente,
substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune
antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.
- Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima,
dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca mierea
sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi)
cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua
luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor,
la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
- In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura
din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate
si sucul de la una-doua lamii.
-In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu
suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si
se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp
de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte
de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi,
hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie.
Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
- Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte,
sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100
g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara
a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar
de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
- In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va
lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte),
cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic,
se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati
egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte
de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat
pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura
de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.
- In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite)
guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua
ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o
lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la
o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte
de culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere
(parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru.
Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura,
de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda
inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati
o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
- In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere,
de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin
se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe,
se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se
omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat
cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe
zi.
Acest articol a aparut in revista Leacuri si terapii
|
COPYRIGHT © 2003 - 2008 - Dan Paunescu. Toate drepturile rezervate. |