|
||||||||||||||||
Prima pagina
|
Articole
|
MOTTO:
"Dacã argila se îndreaptã acolo unde
se aflã rãul (adicã boala), aceasta este în
mod precis pentru cã ea este înzestratã cu inteligenta
Naturii."
RAYMOND DEXTREIT
Utilizarea argilei,
roua sedimentarã alcãtuitã dintr-un amestec de silicati
si din fragmente de cuart, micã etc., ca agent terapeutic, dateazã
de foarte mult.
Papirusuri egiptene, scrieri tinand de medicina anticã, elenã,
romanã, ca si
traditii
orale existente la diferite colectivitãti si triburi din Asia,
Africa si America, atestã folosirea acestui produs natural în
tratamentul diferitelor inflamatii interne, în infectii si arsuri
ale pielii, în abcese, în diverse stãri de rãu
ale tubului digestiv si chiar în sifilis. Acest pãmant
natural si viu, care este argila, s-a dovedit a fi un remediu pentru stãvilirea
dizenteriei care fãcea ravagii printre soldatii primului rãzboi
mondial aflati în transee.
Principalele virtuti terapeutice ale curei de argila sunt urmãtoarele:
Argila, dupã ce în prealabil se duce acolo unde trebuie,
stand exact cat
trebuie,
absoarbe subprodusii nocivi si îi expulzeazã din organism
pe calea tubului digestiv.
Argila este folositã ca agent terapeutic fie sub formã de
apã cãreia i s-a adãugat continutul necesar de argilã,
apã pe care o folosim în special în cura internã,
fie sub formã de pansamente si cataplasme, acestea din urmã
aplicandu-se pe cale externã, fie calde, fie reci, în
functie de necesitate.
Argila se prezintã pisatã, sub formã de pulbere albã,
verde, rosie, galbenã si gri, în prealabil curãtatã
de praf.
Apa argiloasã care se pregãteste pe baza pulberii sau a
argilei pisate, folositã în cura internã, va fi preparatã
cu cateva ore înainte de a fi bãutã. In
acest sens, într-un pahar cu apã se dizolvã o linguritã
(preferabil din lemn) de argilã. Aceasta reprezintã doza
pentru o zi. Cura dureazã 3 sãptãmani.
In prima sãptãmanã se bea apa de deasupra
sedimentului, dimineata, pe nemîncate. Intr-a doua si a treia
sãptãmanã, se bea tot continutul paharului,
bine amestecat.
In vederea folosirii argilei ca pansament sau cataplasmã,
se va pregãti o pastã omogenã ce rezultã din
dizolvarea argilei pisate sau pulberii, depozitatã într-un
vas, peste care se toarnã apã, panã ce depãseste
cu cel mult 1 cm nivelul argilei. Se preparã cu putin timp înainte
de folosire.
Cataplasma se aplicã rece peste
locurile bolnave calde (abcese, furuncule, rãni) si se tine 2-3
ore. Dacã se aplicã deasupra organelor interne afectate,
cataplasma se tine peste noapte. Cand este vorba de procese cronice,
este preferabil a se aplica o cataplasmã caldã, încãlzitã
prin "bain-marine", sau folosindu-se un radiator.
Este absolut necesar ca aceste cataplasme sã se aplice astfel încat
sã adere intim cu zonele afectate, folosindu-se în acest
scop bandaje sau adezive. Se aplicã de 1-3 ori pe zi, dupã
necesitate si tolerantã. Cataplasmele se aplicã nu numai
pentru a cicatriza o ranã, ci si pentru a revitaliza organele interne,
cum ar fi: stomacul, ficatul, rinichii etc.
Afectiunile care beneficiazã
de pe urma tratamentului cu argilã sunt:
orã
înainte de principalele mese, a unui pahar de apã cãldutã
în care s-a dizolvat o linguritã rasã de argilã.In continuare va invit sa cititi articolul "Un adevarat miracol al naturii: ARGILA", un interviu cu Mircea Bocan aparut in revista Formula AS.
|
COPYRIGHT © 2003 - 2008 - Dan Paunescu. Toate drepturile rezervate. |